10:44 PM REPORTERII REALITĂŢII Călătorie la capătul minţii - DEPRESIA şi românii | |
Tineri, vârstnici, bogaţi ori săraci, oameni cu mai multă, sau cu mai puţină şcoală, femei sau barbati. Pe oricare dintre ei ii vaneaza dintr-o lume tot mai golită de sens boala modernităţii – depresia. 10% din populaţia planetei suferă de depresie. Şi aceştia sunt doar cei prinşi în statistici. Restul suferă în tăcere pierzându-şi pe zi ce trece speranţa în vindecare. Despre românii pândiţi de această boală parşivă, dar şi despre cei care s-au lăsat ajutaţi ca să poată învinge acest duşman din ce în ce mai aprig, în materialul semnat Gheorghe Preda. Imagine Iulian Dumitru.Privite de la distanţă vieţile celor mai multi dintre noi par de un conformism apăsător. Oamenii trăiesc în functie de niste coordinate cît se poate de banale : munca, familia, satisfacerea nevoilor elementare, şi uneori, dacă mai au timp şi a celor spirituale. Dar uneori în acest tumult vieţile unor semeni de-ai noştri se fracturează brusc. O ciudată încetineală isi face apariţia la început, dar ea nu pare să neliniştească pe nimeni. Poate fi o banală lipsă de chef, sau mai tîrziu o oboseală inexplicabilă. Nici măcar un sentiment apăsător de melancolie nu pare a fi ceva nemaintîlnit.Dar treptat, lumea din jur se îndepartează şi se goleşte de sens, iar îndeplinirea unor nevoi banale devine pentru individ o corvoadă. Depresia , căci despre ea e vorba, e o maladie perversă care îşi face apariţia în viaţa unui om pe nesimţite, dar care cronicizîndu-se, face din el un handicapat social. Conform evidenţelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual se înregistrează un numar 150.000 persoane diagnosticate ca suferind de depresie.Acelasi organism apreciază că, în prezent, peste 10% din populația planetei suferă de depresie, iar 50% probabil va cunoaște simptomele unei astfel de suferințe sufletești cel puțin o dată în timpul vieții. Aceasta înseamnă că una din cinci persoane suferă, la un moment dat din viața ei, de depresie.Știința medicală vorbește despre "grupuri de risc", si despre "factori de vulnerabilitate", favorizanți și cauzatori de depresie. Aceștia, la rândul lor, pot fi: sociali, psihici și fizici.Suferă de depresie mai devreme sau mai tîrziu persoanele și grupurile izolate, cele cu probleme de relaționare și socializare, cei in vârsta, cei cu antecedente psihiatrice.De asemeni sînt vizate persoanele abuzate în perioada copilăriei și a adolescenței, cei care au suferit evenimente traumatizante, lipsă de sprijin social, lipsă de încredere în partener, persoanele care sînt atinse de boli cronice, consumatorii de droguri si alcool, femeile cu nașteri recente sau persoanele care au suferit operații chirurgicale traumatizante.Oricare ar fi cauzele care au dus la declanşarea ei, tratamentul medicamentos nu este sufiecient. El trebuie susţinut de psihoterapie şi de activităţi specifice de reintregare socială a bolnavului. Simptomele unui depresiv sînt de fapt de cele mai multe ori niste strigăte mute după ajutor. Viaţa unui om atins de depresie e o închisoare în care bolnavul e închis de el însuşi. Un spaţiu gol, inuman de rece, în care stima de sine se devalorizează treptat şi paradoxal, pînă la a lua forma urii de sine.De aici pînă la sinucidere nu mai e decît un pas. Pas pe care, din păcate mulţi bolnavi îl fac pe neaşteptate şi cu o violenţă de neimaginat. Orice depresiv cronic este un handicapat social. Neputîndu-se achita la timp de exigenţele unei profesii, el se exclude singur dintr-o mecanică socială şi aşa necrutatoare. Pe de altă parte nici societatea romanească nu pare dispusă să reintegreze indivizi cu probleme psihice de o mai mare sau mai mică amploare.In ultimii ani însă conceptul de psihiatrie socială a cunoscut o răspîndire fără precedent. Aceste organisme oferă beneficiarilor de servicii sociale, respectiv celor care au trecut sau sînt în timpul unui tratament psihiatric o gamă largă de servicii, de la consiliere psihologică la reorientare profesinală, si de la servicii clasice de psihoterapie la terapia prin arta si joc. Important e ca cei care vin aici să socializeze şi să simtă că apartin unei familii.După o lungă luptă cu boala, unii dintre cei întîlniţi de noi spun că au reînvăţat măcar să se bucure de lucrurile simple. Alţii au mers mai departe luîndu-şi viaţa de la început pe altă cale.Ceea ce ar trebui să înţeleagă toţi cei care ne urmăresc acum, e că deşi e o boală periculoasă şi de multe ori mortal ă, depresia nu e o maladie fără vindecare.Trebuie doar să te deschizi unor oameni care ştiu să trateze bolile sufletului şi care fac asta cu devotement şi tandreţe. Şi să începi să te placi avînd puţină încredere în tine.Iar dacă după ce ai privit abisul în ochi mai ai puterea să te bucuri de un răsărit de soare, de o pădure toamna, sau de zgomotul unui rîu curgind tumultos, încă nu e totul pierdut. | |
|
| |
| Total comentarii : 0 | |